Actualul cadru legal național prevede două forme de angajare a răspunderii juridice pentru răspândirea informațiilor false și defăimătoare, care lezează dreptul la demnitate, onoare și reputație profesională. Este vorba despre:

I. Răspunderea civilă, angajată conform Legii cu privire la libertatea de exprimare (LLE);
II. Răspunderea contravențională, angajată în temeiul prevederilor art. 70 al Codului contravențional.

Pentru elucidarea principalelor diferențe dintre aceste două mecanisme juridice, prezentăm o analiză comparativă a elementelor fiecăreia dintre acestea.

Declanșarea procesului

Inițierea unui proces civil pentru defăimare presupune, întâi de toate, adresarea unei cereri prealabile către jurnalist și, mai apoi, depunerea unei acțiuni în instanța de judecată. Pentru declanșarea unui proces contravențional este suficientă doar depunerea unei simple plângeri la orice oficiu al organelor de drept (Poliție/Procuratură).

Spre deosebire de un proces contravențional, procedura de angajare a răspunderii juridice civile presupune deținerea cunoștințelor avansate în domeniul dreptului și necesită, de regulă, contractarea unui avocat.

Termenul în care protagoniștii materialelor jurnalistice pot înainta pretențiile

Pentru a trage mass-media la răspundere civilă, persoanele vizate în materialele jurnalistice trebuie să respecte câteva termene exacte și restrânse. Este vorba despre acele 20 de zile în care protagonistul trebuie să expedieze redacției o cerere prealabilă, ca, mai apoi, să poată depune timp de 30 de zile o acțiune în instanța de judecată.

În cazul răspunderii contravenționale, plângerea poate fi depusă oricând, în termen de un an de zile din momentul publicării materialului jurnalistic.

Cerințe de formă și conținut a cererii de chemare în judecată vs plângerea contravențională

Într-un proces civil, Legea cu privire la libertatea de exprimare, precum și Codul de procedură civilă, impun un conglomerat de condiții pe care protagonistul-reclamant trebuie să le respecte atunci când înaintează o acțiune în judecată. Este vorba despre indicarea unui șir de date obligatorii despre reclamant, redacția sau jurnalistul-pârât, relatările contestate, probele anexate etc.

În cazul unui proces contravențional, legea nu impune astfel de condiții în raport cu plângerea depusă la Poliție.

Taxa de stat

Spre deosebire de un proces contravențional, judecarea în instanța civilă implică cheltuieli din partea celor „supărați” pe ceea ce scrie presa. Astfel, pentru fiecare solicitare (dezmințire, replică, scuze) din cererea de chemare în judecată protagonistul-reclamant trebuie să achite câte o taxă de stat în mărime de 100 de lei.

Totodată, în cazul în care jurnalistului i se cere să compenseze daunele morale sau materiale, reclamantul trebuie să plătească statului 3% din valoarea sumelor solicitate (dar nu mai puțin de 150 de lei și nu mai mult de 25 000 de lei de la persoanele fizice, precum și nu mai puțin de 270 de lei și nu mai mult de 50 000 de lei de la persoanele juridice).

Organul competent să soluționeze cauza

Într-un proces contravențional, calomnia este constatată de către agentul constatator (angajat al Poliției) în a cărui rază teritorială a fost săvârșită contravenția. Dacă polițistul consideră necesar de a sancționa doar cu amendă jurnalistul, tot el este acel care emite decizia de sancționare. În cazul în care este considerată necesară și aplicarea suplimentară a interdicției de a ocupa anumite funcții, polițistul remite instanței de judecată dosarul pentru ca aceasta să decidă asupra aplicării sancțiunii. Acțiunea civilă poate fi intentată în instanța de judecată în a cărei rază teritorială se află domiciliul jurnalistului sau sediul redacției.

Ce sancțiuni riscă presa?

Într-un proces civil, presa poate fi obligată să plătească despăgubiri pentru prejudiciul moral și/sau material cauzat, să rectifice materialul, să dezmintă informația sau să publice o replică. Numărul și natura obligațiilor variază în funcție de faptul dacă redacția a operat cu relatări false cu privire la fapte sau opinii excesive.

Într-un proces contravențional, sancțiunile variază în funcție de particularitățile informațiilor răspândite. Astfel, în cazul răspândirii relatărilor mincinoase ce defăimează o altă persoană, reporterul (persoană fizică) riscă:

Totodată, în cazul jurnaliștilor care dețin funcții de răspundere, cum ar fi administratorii instituțiilor mass-media, legea impune următoarele sancțiuni:

Mai mult, pentru calomnierea însoțită de învinuirea în săvârșirea unei infracțiuni, jurnaliștii se pot alege cu amenzi de la 3.000 la 5.400 de lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 40 la 60 de ore. Pentru administratorii instituțiilor media amenda variază însă de la 5.400 la 9.000 de lei, cu privarea de dreptul de a desfășura anumite activități pe un termen de la 6 luni la un an.

Garanții speciale pentru libertatea de exprimare a mass-mediei

Spre deosebire de Codul contravențional, Legea cu privire la libertatea de exprimare (aplicabilă în procesele civile) instituie:

Sarcina probațiunii – obligația reclamantului de a demonstra că informația răspândită de către jurnalist îl vizează și este falsă și defăimătoare, precum și faptul că în urma răspândirii informației i-a fost cauzat un prejudiciu și care este întinderea acestuia.

Prezumții. Într-un proces civil, orice dubiu care nu este demonstrat se interpretează împotriva restricționării libertății de exprimare.

Cauze care exonerează mass-media de răspundere/(materială). Este vorba despre preluarea informațiilor din documentele, comunicatele, ședințele autorităților publice sau preluarea datelor din materiale răspândite anterior de alte instituții media etc. Admisibilitatea unui anumit grad de exagerare sau chiar provocare, cu condiția ca presa să nu denatureze esența faptelor..